http://www.green-report.ro/stiri/fenomenul-pestilor-morti-de-pe-litoral-efect-al-schimbarilor-climatice

Odata cu incalzirea puternica a climei, oxigenul din marile si oceanele de pe glob devine insuficient pentru a asigura viata plantelor si animalelor, arata un studiu al Fundatiei Stiintifice Nationale din SUA. Fenomenul afecteaza si apele litoralului romanesc al Marii Negre, unde, in ultimele doua zile, sute de pesti morti au fost adusi de valuri pe plajele din Constanta, Mamaia si Navodari.
Zonele acvatice moarte
Pe Pamant exista in prezent peste 400 de asa-numite „zone moarte” oceanice, iar numarul lor se dubleaza de la an la an. Suprafata acestor zone poate atinge zeci de mii de kilometri patrati.
Zonele moarte se formeaza acolo unde fitoplanctonul (plante microscopice) este fertilizat in exces de nutrienti, cum ar fi ingrasamintele sau apele uzate. Aceste substante ajung in apele marilor si oceanelor in urma activitatii umane si determina o crestere masiva a materiei organice, care se descompune prin procese ce folosesc tot oxigenul din apa. Astfel, animalele fie fug spre zone mai bogate in oxigen, fie mor.
In ce priveste Marea Neagra, aceasta este puternic afectata in zona litoralului romanesc de deversarile canalizarilor din localitatile limitrofe. Temperaturile ridicate din ultima perioada au contribuit la scadere dramatica a oxigenului din apele Marii Negre, care a ajuns la o concentratie de zece ori mai mica decat valoarea normala.
„Zilele trecute, la o adancime de 38 de metri, in Mamaia, temperatura apei era de 26,7 grade Celsius, in timp ce valoarea normala este de 24-25 de grade. Intreaga masa e fiarta”, a declarat pentru ”Green Report” directorul Institutului de Cercetari Marine „Grigore Antipa”, Simion Nicolaev.
Mai mult, incalzirea globala stratifica apa oceanelor si marilor, limitand si mai mult cantitatea de oxigen care ajunge in apele de adancime. Oamenii de stiinta estimeaza ca nivelul oxigenului din apa va scadea cu pana la 7% in urmatorul secol, potrivit „The Ecologist”.
Nordul Pacificului – zona moarta formata natural
Una dintre putinele zone moarte formate natural este nordul Pacificului, care se confrunta periodic cu lipsa oxigenului, numita hipoxie. Zona a ramas statica de-a lungul timpului, fara sa isi schimbe coordonatele, din cauze care nu au legatura cu activitatile umane sau cuentii de aer locali.
Cu toate acestea, vara, curentii de aer din nord, impreuna cu miscarea de rotatie Pamantului, imping apa oxigenata in larg (fenomenul se numeste upwelling). Aceasta este inlocuita de un alt volum de apa, sarac in oxigen, dar bogat in nutrienti, care vine din adancurile platoului continental. Odata ce aceasta apa ajunge in straturile de suprafata ale oceanului, fitoplanctonul creste din nou, sub influenta luminii primite de la soare.
Perioadele in care apa oxigenata este impinsa in larg sunt intrerupte de momente in care curentii de aer din sud si miscarea de rotatie a Pamantului aduc apa oxigenata inapoi la mal, in timp ce apa saraca in oxigen este impinsa in adancuri (downwelling). Acest fenomen are loc suficient de des incat volumele de apa fara oxigen sa fie impinse de pe platoul continental, prevenind extinderea lor pana la mal.
Zonele moarte, un fenomen anual
Cercetatorul Jack Barth de la Oregon State University considera ca schimbarile climatice reduc concentratia de oxigen din apa si influenteaza curentii de aer din zona coastelor continentale. Cu toate acestea, legatura dintre schimbarile climatice si zonele moarte ramane deschisa dezbaterii. Barth sustine ca si conditiile meteo zilnice influenteaza aparitia zonelor moarte si locul unde acestea apar, deci este foarte greu de estimat daca intr-un an sau intr-o anumita regiune vor aparea zone lipsite de oxigen.
„Nu m-as mira daca zonele moarte din mari si oceane ar aparea in fiecare vara de acum incolo, deoarece conditiile oceanice si atmosfere sunt favorabile aparitiei lor repetate si regulate. Intrebarea e cat de mari vor fi aceste zone, cat va dura lipsa oxigenului si daca vor mai exista fenomene de mortalitate in randul vietuitoarelor subacvatice”, a subliniat Barth.